Frenectomia, menținătoarele de spațiu, obiceiuri vicioase

Procedura se poate realiza cu anestezie locală. În cavitatea bucală există trei frenuri: sub limbă, ataşat de planşeul cavitaţii, între gingie şi buza inferioară şi între gingie şi buza superioară. Frenectomia se poate realiza impreună cu frenoplastia: metoda chirurgicală de corectare a frenurilor scurte si subțiri.

În momentul în care frenul lingual sau cel labial este prea scurt, pot apărea  o serie de probleme: alăptarea incorectă a bebeluşior, poate împiedica pronunţia corectă la copii sau produce retracţie gingivală la adulți, frenul sublingual poate pătrunde în spaţiul dintre dinţii mandibulari anteriori, astfel poziţionarea unui aparat ortodontic devenind foarte dificilă.

Înainte de a realiza o frenectomie, medicul stomatolog va evalua şansele afecţiunii de a se rezolva de la sine. Un copil care pronunţă incorect din cauza frenului lingual scurt ar trebui să fie consultat întai de un logoped. De multe ori aceste exerciții rezolvă problemele de pronunţie. Frenectomia se realizează doar în cazul în care constituie o problemă.

În cabinet întălnim aceste situații când pacienții vin la noi după o perioadă mai lungă de timp de la momentul pierderii măseluței de lapte, astfel maselele rămase pe arcadă migrează în spațiul liber blocând erupția măselei permanente.

să analizam câteva exemple care pot avea efecte asupra sănătății copiilor și pot duce la anomalii dento-maxilo-faciale mai mult sau mai puțin grave, dar un părinte trebuie să le conștientizeze importanța:

• dificultăți în masticațe, incizie, fonație;
• respirație orală;
• persistența obiceiului de sugere a degetului sau a suzetei după vârsta de 3-4 ani;
• mușcarea buzei inferioare;
• deglutiția de tip infantil (pentru a putea înghiții, copilul interpune limba între dinți);
• poziţii vicioase ale capului și corpului în timpul somnului și în starea de veghe;

Aceste probleme au o importanță deosebită întrucât pot avea repercusiuni atât asupra dezvoltării extremității cefalice, cât și asupra dezvoltării generale a organismului.

Astfel: copii cu respirație orală au imunitatea mai scăzută și fac mai frecvent infecții faringo-amigdaliene. De asemenea oxigenarea nu este corectă și pot să apară semne de oboseală și performanțe scăzute la școală.

Prin presiunea exercitată, sugerea prelungită a degetului sau a suzetei se poate produce deformări ale maxilarelor și poziții anormale ale dinților.

Deglutiția infantilă (cu interpunerea limbii între arcade) este normală la sugari, pe măsura erupției dinților de lapte se face tranziția către deglutiția de tip adult (deglutiția fără interpunerea limbii între dinți). Persistența obiceiului de interpunere a limbii între dinți după erupția acestora se numește deglutiție de tip infantil, urmările negative fiind apariția ocuzilei deschise, prin deformarea oaselor maxilare.